-Daca ai fi mai buna cu mine, ti-as scoate imediat camera de luat vederi din magazin si te-as lasa sa stai pe scaun, spune patronal tuciuriu si burtos, ciupindu-ma de posterior cand nu sunt atenta.
Ma controlez greu sa nu-i dau o palma. Nu-l mai suport. Ma munceste ca pe hotii de cai, deseori ma scoate datoare si nu imi mai da salariu, plus ca ii fac si contabilitate si curat in magazine si descarc si marfa.
Cand vin sarbatorile este in stare sa ma tina sa dorm in magazin. Colega mea de tura a venit intr-o zi foarte fericita si mi-a marturisit secretul ei:
-Se fac angajari videochat Bucuresti. Eu de maine nu mai vin, ma duc la interviu. M-am saturat de grosolaniile lui. A fost gata sa ma violeze. Daca nu fugeam la timp…
As fi murit cat este de urat!
Pe amandoua ne hartuia. Ce ar fi sa ne dam demisia in acelasi timp si sa ne ducem de mana la interviu.
Am plecat impreuna spre Bucuresti, cat de aranjate am putut. Cand am intrat in incaperile luxoase, ne-am privit si ne-a fost rusina de hainele noastre saracacioase si de gentile uzate.
-Aici am pus mana pe paine si pe cutit, am auzit-o spunand cu hotarare.
Parca era replica lui Dinu Paturica din primul roman realist romanesc Ciocoii vechi si noi, cand vine in zdrente in casa protectorului sau pe care il va ruina, la casa boierului Andronache Tuzluc.
Este sansa noastra de a scapa de un patron grosolan, de saracie si de plafonare. La inteviu dam tot ce avem mai bun, iar angajatorii ne spun cu intelegere:
-Astazi primiti un avans generos sa va puneti la punct garderoba si sa va luati lenjerii de lux si cosmetice!
In viata mea nu am primi un avans inainte, dimpotriva mi se oprea din salariu. Vom face echipa buna impreuna aici, mai ales ca este o prietena de nadejde si stie sa pastreze un secret. Zi de zi descoperim farmecul acestei meserii. Acum stim sa intram in conturile noastre, sa ne aranjam pentru sedinta foto si pentru videochat.
In fiecare zi ne perfectionam engleza si stim sa le captam atentia barbatilor bogati din lumea intreaga.
Ne-am pus in gand sa ne intoarcem acasa imbracate ca dupa revistele de moda si neaparat la volanul unor masini de lux, mai ales ca fostul patron ne-a spus cu ciuda la plecare:
-Nu va mai prmesc inapoi si veti muri de foame fara mine!
Prosperam de la o luna la alta. Nici nu se poate altfel cu un salariu lunar de 5000 de dolari, plus bonusuri. Inflorim cu fiecare secunda. Suntem ingrijite, elegante, doamne de lume. Cand ne vom intoarce in satucul nostru de la tara, multi vor ramane cu gura cascata.
Vor spune vrute si nevrute despre noi, dar nu se vorbeste asa si de cele care pleaca in Spania sau Italia sa ingrijeasca de batrani sau la cules de capsuni?
N-au decat sa vorbeasca, sa-si exteriorizeze invidia, noua sa ne fie bine!
