Tanara profesoara tremura si plangea, in timp ce repeta:
-Spuneti-mi, va rog, ca nu mi se intampla nimic rau! Nu voi muri sa-mi las singura fetitele nu este asa? Nu am cancer!
Depresia usoara se manifesta sub forma unei frici teribile de nenorocire. Acumulase frustrare dupa frustrare: incadrarea la cele mai grele clase (profesionala, mecanica, prelucrarea lemnului), jigniri din partea elevilor, observatii din partea celorlalti profesori si a directorului, acuzatii nedrepte facute de un sot gelos, capriciile unor fetite rasfatate pe care le crescuse gresit. Acasa avea un regim de semilibertate: nu avea prietene, nu iesea singura in oras, nu venea nimeni in vizita la ea.
Rusinea o coplesise de cand facuse prima criza la scoala, in fata colegilor. Avea nevoie de tratament, iar sotul ii reprosa ca sunt mofturi de femeie rasfatata si face asta fiindca nu-si mai iubeste copiii, daca i-ar iubi, nu i-ar lasa singuri sa se duca la cabinet psihologic pentru nimica toata.
Ea se ocupa singura de fetite, fiindca el motiva ca este obosit de la serviciu, ea facea ordine si mancare neprimind ajutor de la nimeni. Desi avea salariu, pentru orice cheltuiala trebuia sa dea socoteala, iar el lua hotarari fara sa o consulte, de pilda de 5 ani tot faceau imprumuturi si refinantari. Uneori el “uita” sa-i lase bani sa plece la serviciu, iar ea era nevoita sa se imprumute. In plus, lucrul care o macina cel mai mult era faptul ca nu-si cunostea radacinile. Aflase vag ca fusese infiata, dar parintii (in varsta si foarte bolnavi acum) nu-i spusesera niciodata adevarul. In loc sa o inteleaga, sotul o certa de cate ori avea cate o criza la serviciu, spunandu-i ca se preface, iar daca va continua asa, va pierde postul, iar fetitele vor suferi. Din aceleasi motive nu-i permitea sa ia nici concedii medicale, reprosandu-i diminuarea veniturilor. Intr-o zi, profesoara si-a scuturat “jugul conjugal” si s-a prezentat la cabinetul doamnei psiholog Florentina Matreata. De ce o alesese pe ea din multimea de psihologi de pe piata serviciilor de profil?
- A atras-o numele atipic si si-a dat sema ca specialistul are o personalitate puternica fiindca il poarta cu mandrie si demnitate.
- A aflat ca terminase Psihologia la Universitatea Titu Maiorescu si acolo isi finalizase si ea studiile.
- Cursurile de formare si masteratul, pregatirea psihiterapeutului.
- Evaluarile positive ale pacientilor. Toti au apreciat profesionalismul psihoterapeutului si modul in care pastreaza secretul professional si imbunatatirile pe care terapia le-a adus in vietile lor. Pacienti de varste si profesii diferite ii recunosc fara rezerve meritele profesionale.
Ce s-a schimbat in viata profesoarei dupa tratament:
-schimbarea de atitudine. Are mai multa incredere in ea, isi impune punctul de vedere, spune raspicat “NU”, cand persoanele din jur doresc sa profite de generozitatea ei.
-este respectata in familie, sotul si fetitele au inceput sa o ajute si nu mai duce gospodaria singura pe umerii-i fragili.
-si-a obtinut prin negociere la sange drepturi, cum ar fi: sa iasa de doua ori in oras, sa discute cu prietenele pe care si le-a facut intre timp, sa pastreze o parte din salariu pentru a-si cumpara ce doreste.