O fotografie care ma face sa pretuiesc ce am

Privesc fotografia alb-negru si imi spun:”Este de 1 000 de ori mai bine acum!” Este o poza din anii 40 alb-negru, un document despre modul in care tara acesta s-a dezvoltata, speranta de viata a oamenilor a crescut si grija lor fata de propria persoana este mai mare. Ce vad? Case acoperite cu stuf. Probabil ca si peretii sunt facuti din pamant. Nu zic ca sunt materiale nesanatoase, dar in acoperis isi pot face cuib soareci, serpi, pasari, felurite vietati, unele periculoase, altele dragalase. La o inundatie mai serioasa, peretii casei se puteau prabusi, o scanteie era suficienta sa declanseze aprinderea acoperisului. Intreaga tinuta a femeilor este din lana si realizata in casa, de fapt ele stau in mijlocul ulitei si torc vesele.

Poarta basmale groase, ciorapi de lana, veste din lana si rochii din diftina. La cativa pasi de ele doarme in praf un caine.

O alta poza arata solidaritatea umana in fata nenorocirii. La o rascruce de drumuri, unde se afla o troita si o fantana, oamenii sunt stransi laolalta, poarta haine negre si asteapta sa se alature convoiului care insoteste mortul la groapa. Cerul este intunecat, tristetea se poate citi in ochii tuturor. Unele femei si-au adus si copiii sa ii creasca in spiritul participarii la toate evenimentele care au loc in sat. Pana mai ieri era considerat rusinos sa nu te duci la un mort sau la o nunta, fiindca atat de mult era sudata comunitatea, incat isi imparteau bucuriile si necazurile.

Poza urmatoare ne arat o familie cum se pregateste sa plece la camp. Fiecare isi ia unealta potrivita din anexe, tatal bate fasolea profitand de umezeala diminetii, sa nu inhaleze tot praful, iar bunica pregateste lemnele pentru foc, sa faca de mancare la intoarcere.

Nu ma pot opri din admiratul acestor fotografii artistice si am certitudinea ca si Andreescu Gabriel fotografie erotica le-ar admira si le-ar da nota maxima, cu toate ca sunt atat de vechi sau tocmai de aceea!

O fata tanara se scalda in lumina soarelui fericita. Nu se duce la mall, nu si-a pus silicoane si nu si-a facut augmentare de buze, ci isi face zestre cu mana ei. Coase stregare si sunt vizibile si motivele pe panza de zapada. Fata zambeste operei care iese din mana sa si nimic altceva nu o preocupa. In poza urmatoare, soacra toarce si isi supravegheaza nora care face colarezi cu lapte, fiindca pe atunci pastele fainoase reprezentau un lux si se gateau numai la familiile bogatilor.

In timp ce imi iau un pahar de apa rece de la robinet, le privesc pe batranele din trecut aducand apa cu cobilita de la singurele fantani din sat. Doua sunt desculte, numai in ciorapi si numai una are o pereche de pantofi cu care se mandreste. Am privit destule poze sa pot face o paralela intre vremea aceea si acum. Acum casele se inalta marete si sunt construite din materiale rezistente. Tabla nu oxideaza si are o forma de invidiat. Fantanile au ramas prin sat, dar cine sa le mai curete sau sa le ingrijeasca? Acum oamenii au apa curenta in casele lor si si-au facut singuri canalizare. Au totul la dispozitie, fara eforturi. Sucesc un robinet, apasa pe un buton si au acces la electricitate, televiziune, telefonie, internet, aragazul pe care pregatesc mancarea in cateva zeci de minute.

Ulitele prafuite sunt pe cale de disparitie, masinile s-au inmultit peste tot, asa ca nimeni nu ar mai avea curajul sa se aseze in mijlocul ulitei si sa toarca, de teama unui accident. Inmormantarile decurg si ele mult mai elegant. Participantii se urca in masinile lor si merg in urma masinii funerare. La cimitir se ajunge foarte repede, mortul este pregatit de catre echipa firmei de pompe funebre.

Zestrea se cumpara si nu se mai face, fiindca lucrul de mana nu mai este pretuit la adevarata valoare.

Este suficient ca fata sa comande pe internet toale si paturi si lenjerii si vin acasa. La ce sa mai migaleasca la ele si sa isi strice ochii sau sa se intepe in degete???

Astazi furcile si coasele ar putea fi exponate de muzeu. Nimeni nu mai merge la fan, pana si vacile sunt pe cale de disparitie in sat.

Si ultima poza imi arata un car cu boi plin cu porumb, iar proprietarul este foarte fericit. Inca putin si carul cu boi va putea fi admirat numai in tablourile lui Grigorescu!