În lecția trecută am descărcat Code::Blocks și am învățat cum să creăm un nou proiect pentru a putea începe programarea în C++.
Să analizăm programul-mostră care ni se oferă la început.
Să începem cu prima linie : #include <iostream>
În limbajul de programare C++, toate funcțiile elementare se găsesc in fișiere-sursă numite librării. Librăriile conțin tipuri de variabile, clase, metode si funcții pe care le putem utiliza pentru a îmbogăți codul existent. Librăria iostream este cea care execută coduri de intrare și iesire, cum ar fi scrierea de la tastatură, afișarea unui text pe ecran, modificarea fișierelor, toate acestea existente datorită manipulării codului intrare/ieșire de către iostream.
A doua linie : using namespace std;
Librăria iostream conține mai multe spații de nume, în care se află funcții și clase specifice acelor spații. std este o prescurtare a cuvântului standard. În cadrul spațiului de nume std găsim funcții simple pentru citirea și afișarea textului pe ecran, raportarea unor erori de logică ce apar în timpul execuției programului. De asemenea, spațiul std mai conține și simple funcții pentru prelucrarea datelor numerice, și tipuri de variabile speciale, cum ar fi vector.
int main()
Main este funcția principală a unui program C++, care, dacă nu ar exista, programul nu ar rula, neavând un punct de plecare dat. Cuvântul-cheie int reprezintă o variabilă de tip număr întreg, fiind singurul tip de variabilă pe care funcția main o poate returna în g++ (iterații mai vechi ale limbajului cum ar fi Turbo C++ foloseau main ca pe o variabilă de tip void, care nu returnează nicio valoare la terminarea execuției programului). Parentezele rotunde arată faptul că main este o funcție, toate funcțiile deosebindu-se de variabile și clase prin parantezele rotunde.
cout << „Hello world!” << endl;
Acest rând reprezintă o funcție care se află în spațiul de nume std . Funcția respectivă cout afișează textul care se află după cele două semne << . Această funcție poate afișa mai multe texte printr-o singură chemare a acesteia, punând semnele << de fiecare dată când vrem să introducem text. „Hello world!” se află între ghilimele deoarece nu am vrea ca compilatorul să recunoască cuvintele Hello și world! ca 2 variabile, care oricum nu ar exista în cadrul acestui program. endl este un cuvânt-cheie care reprezintă inserarea unui nou rând la afișarea textului, similar cu apăsarea butonului Enter când vrem să trecem pe următorul rând.
NOTĂ : În cazul în care nu am fi scris using namespace std; la începutul programului, compilatorul nu ar fi recunoscut funcția cout deoarece compilatorului nu i s-a arătat faptul că trebuie să caute funcții din spațiul de nume std. Librăriile sunt asemenea unor directoare de fișiere care conțin subdirectoare. Daca nu lucrăm în subdirectorul unde se află fișierele pe care vrem să le utilizăm, atunci pur și simplu nu putem lucra cu ele. Astfel dacă a doua linie a programului era ștearsă, ar fi trebuit ca în loc de cout să scriem std::cout, iar în loc de endl să scriem std::endl, ambele cuvinte-cheie făcând parte din spațiul de nume std. În acest caz am arătat compilatorului că vrem să lucrăm cu funcția cout din spațiul de nume std.
return 0;
Funcția main fiind de tip int , aceasta trebuie să returneze o variabilă de tip întreg după executarea ei. În cazul în care codul a fost executat corect, fără erori, funcția main va returna valoarea 0.
Acoladele sunt separatori ai funcției main, iar ce se află în interiorul lor este codul pe care funcția main o va executa la rularea programului.
Acum să compilăm programul, dând click în toolbar-ul de sus pe Build > Build and Run.
În final, următoarea fereastră va apărea. Felicitări! Tocmai ați compilat primul dumneavoastră program în C++!
Cam atât pentru această lecție fundamentală. Ne vedem în următoarea lecție. O zi bună să aveți !
