în cadrul unui program C++ trebuie să ținem cont de structurile pe care le folosim și de sintaxa cu care declarăm aceste structuri pentru a nu exista ambiguități sau potențiale erori ale codului. De asemenea, sintaxa ne ajută să facem textul programului lizibil și să îl înțelegem mai ușor.
În primul rând, trebuie să ne ocupăm de includerea librăriilor necesare pentru compilare programelor C++. Pentru a include librării, vom folosi #include, urmat de semnele „<” și „>”, între care vom pune numele unei librării care există deja în cadrul resurselor predefinite de compilator, sau ghilimele duble ( ” ” ), în care includem alte fișiere ce conțin cod.
De exemplu, în următoarea imagine am inclus un fișier exemplu.h pe care l-am adăugat în cadrul proiectului din Project > Add files… Fișierul, având extensia .h , va fi automat inclus într-un subdirector al proiectului numit Headers.
În cadrul fișierelor ce conțin date, există o structură specifică prin care instrucțiunile sunt delimitate, iar funcțiile sunt evidențiate.
După orice declarare de variabile, instrucțiune, sau apelare a unei funcții, vom folosi semnul „;„ . În cazul în care am omis acest semn, compilatorul va da eroare după interpretarea a două instrucțiuni ca una singură.
În această secvență, compilatorul va da eroare deoarece după x am pus virgulă, semn care evidențiază o enumerare, deși în acest caz nu avem enumerare.
Pe a doua linie a funcției main, compilatorul va da eroare deoarece nu există ; după y, deci compilatorul va continua execuția funcției cout , dar, va returna eroare deoarece: 1. două variabile sunt delimitate de >> în cadrul funcției cout , 2. compilatorul va recunoaște cuvântul return, care este, de fapt, o funcție în cadrul funcției cout, lucru care nu este posibil, 3. variabila y nu a fost declarată. Pe a treia linie, compilatorul va da din nou eroare din două motive: 1. semnul de punct reprezintă o componentă a unui număr zecimal, 2. instrucțiunea nu este precedată de ” ; „. Într-un final, codul îmbunătățit ar trebui să arate astfel:
Desigur că și funcțiile au o structură specifică ce trebuie respectată pentru a putea fi coerente. De exemplu, funcția main este precedată de paranteze rotunde, fapt care este necesar pentru toate funcțiile (NOTĂ: Pe parcursul acestei serii voi numi funcții fără paranteze rotunde precum cout și return deoarece, după principiile limbajului de programare C++ ele nu sunt ca funcțiile, dar este evident că se comportă ca ele.) De asemenea, funcțiile trebuie să aibă conținut la declararea acestora, care va fi delimitat prin acolade. Același principiu de delimitare se aplică și pentru clase și instrucțiuni condiționale (vor fi acoperite în următoarele lecții).
Propun un mic exercițiu pentru cititori. Se dă următorul cod:
Încercați să fixați acest cod astfel încât la compilare să nu dea eroare (presupunând că fișierul exemplu.h NU există) , iar eu voi posta codul optim în următoarea lecție.
Cam atât pentru această lecție. Pe data viitoare!
