Tutorial Linux – Partea 1 – Introducere în sisteme de operare derivate din UNIX

Atunci când auzim de sisteme de operare Unix-like, ne gândim în principal la Linux, BSD și Mac OSX. Și totuși, care este motivul pentru care numim asemenea sisteme de operare Unix-like?

În primul rând, toate aceste sisteme de operare au capabilitatea de a utiliza un terminal sau o interfață pe linii de comandă, numită shell, caracteristică inițial prezentă pe UNIX, un sistem de operare lansat la miezul nopții dintre 31 decembrie 1969 și 1 ianuarie 1970. Acest moment se mai numește și Epoch, adică începutul unei revoluții tehnologice. Deși în varianta sa inițială UNIX nu rula decât pe PDP-7 și nu suporta decât intrare și ieșire de date prin intermediul unor role de hârtii găurite în cod binar, mai târziu a dobândit capabilitatea de a utiliza monitoare, dischete și harddisk-uri.

  Linia de comandă

În plus, aceste sisteme de operare sunt compatibile POSIX (Portable Operating System Interface), care este un standard în ceea ce privește intercompatibilitatea anumitor aplicații din cadrul unui sistem de operare cu un altul diferit. De asemenea, gestionarea fișierelor, a comenzilor și a dispozitivelor conectate sunt alte caracteristici comune derivatelor UNIX.

Arbore genealogic al derivativelor UNIX

Sistemele de operare Unix-like se împart în două categorii :

  • sisteme de operare certificate UNIX – aceste sisteme de operare sunt derivate directe ale UNIX și au la bază caracteristici preluate din versiuni ale acestuia și chiar unele bucăți de cod-sursă originale în cadrul unor programe. (Exemple : Mac OSX, Solaris)
  • sisteme de operare care nu sunt certificate UNIX – asemenea sisteme au o sintaxă a comenzilor similară cu UNIX, dar nu împart același cod-sursă, ba chiar sunt construite de la zero, deși în mare parte sunt compatibile cu aplicații menite pentru sisteme certificate UNIX. (Exemple : Linux, FreeBSD)

Toate sistemele de operare Unix-like din ziua de azi (cu excepția Mac OSX, care are o interfață grafică proprietară numită Finder) au opțiunea de a instala un mediu grafic, de cele mai multe ori bazat pe un manager grafic numit X11, sau X.Org/XServer. Acesta oferă posibilitatea de a gestiona ferestre și de a utiliza un mouse. Deși nu pare a fi un lucru prea măreț, această capabilitate a reprezentat un pas crucial în dezvoltarea Unix-like-urilor ca sisteme de operare comerciale și chiar destinate utilizatorului de rând. X11 a apărut prima oară în 1987 și este folosit chiar și în ziua de azi, deși se vrea înlocuirea lui cu alte managere grafice care pot beneficia de hardware modern, cum ar fi Wayland.

Interfața grafică MATE, bazată pe X.Org