Conduc masina, iar potopul se dezlantuie. Cineva parca imi arunca un fluviu pe parbriz si sunt atat de indurerara! Am plecat sa imi aduc sotul acasa fiindca a decedat departe de casa, in Germania. Din mijlocul autostrazii pe care curg acum puhoaiele apare el si se asaza in fata masinii.
-Sunt aici, sunt aici, sunt aiiiici!
Il ascult, deschid portiera sa urce, sa nu raceasca din cauza ploii reci, desi stiu ca mortii nu pot vorbi. Oare s-a indurate cerul de mine? A fost induplecata divinitatea de iubirea noastra si i-a dat viata dupa viata?
E rece, distant si totusi atat de grijuliu si de cald.
-Unde pleci tu pe vremea asta? Cum pleci singura, o femeie vulnerabila la un drum asa de lung?
-Am plecat sa te aduc pe tine, ii spun hotarata! Sunt ca Ana, sotia Mesterului Manole, nu renunt pana nu te vad acasa si nimic nu ma poate opri!
-Stii tu ce complicat este un transport funerar international? Altii reusesc fiindca actioneaza in echipa! Nu vreau sa ti se intample ceva rau! Mai bine ma lasi acolo, decat sa vii tu singura sa ma aduci.
Era suparat, foarte suparat. Mi-a facut semne disperate sa ma intorc. Apoi a pus mana si mi-a ridicat masina, iar mainile de pamant i s-au faramat.
M-am trezit plangand fiindca adormisem cu gandul la el. Trebuia adus, multa vreme eram convinsa ca ma voi duce personal dupa el, dar in acest cosmar imi spusese clar sa nu ma aventurez.
Este oare atat de complicat sa aduci un mort in tara? Parca il aud vorbindu-mi in vis:
-Crezi ca ma vei lua in brate sa ma duci din pat la baie ca atunci cand aveam piciorul fracturat?
Da, l-am luat in brate fiindca era usor, dragut, bun, generos, era al meu. L-as fi luat in brate de mii de ori, daca mi s-ar fi dat sansa, dar acum mi se lua acest drept! Poate nu stiu nimic despre cum se aduc mortii in tara si el are dreptate…
De fapt, stiam ceva? Ma ducea crezand ca el ma asteapta acolo si ma va descurca din orice problema ca de fiecare data, asa cum face un barbat adevarat.
Mi-am luat laptopul. Pe fundal am pus o poza, poza de la nunta noastra. M-am conectat la internet si am asteptat mesajul de la el:”Mi-e dor de tine! Dorul acela pustiiitor!” Dar mesajul nu a venit. El va ramane vesnic in tacere, iar de-acum va trebuie sa ma descurc singura.
Sunt pe cont propriu in lumea acesta rece, distanta…
Tastez plangand transport decedati si intru hotarata pe site-ul firmei Repatriere-Romania.ro.
Aici inteleg ca nu as fi reusit niciodata sa il aduc fiindca:
-transportul trebuie sa fie legal, adica sa fie insotit de documente de repatriere, sa fie facut cu masini speciale, care detin autorizatie si sunt echipate cu tot ce trebuie, sicriele sa fie sigilate conform legislatiei internationale.
La toate acestea se adauga toaletarea, imbracarea si asezarea in sicriu, dupa ce a fost facuta injectia de conservarea ca el sa ajunga la ultima intalnire a noastra.
